In dimineata de 17 martie 2008 a trecut la Cele Vesnice camaradul nostru CONSTANTIN TANASESCU, membru fondator al Partidului “PENTRU PATRIE”, caracter integru, de o moralitate ireprosabila si o daruire iesita din comun. Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.
A urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (devenita mai tarziu Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator. In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani.
In noptile de 3-6 septembrie 1940 participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.
Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.
Dupa instaurarea regimului comunist, participa, impreuna cu alti camarazi din Bucuresti, la constituirea unei organizatii de rezistenta, in scopul subminarii dictaturii rosii si declansarii unei actiuni armate de sustinere a fortelor Occidentale, in cazul declansarii de catre acestea a unei ofensive antisovietice.
In urma arestarii curierei grupului de rezistenta si anchetarii acesteia, in 1948, sunt arestati de Securitate toti membrii structurii. Constantin Tanasescu este anchetat personal de calaul bolsevic Nicolski. Este condamnat la 15 ani de detentie grea, pe care ii executa trecand prin mai multe inchisori: Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti etc..
In inchisoare continua sa activeze in cadrul Ajutorului legionar, desfasurat la Aiud, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant legionar. Alimentele stranse de detinutii din aceasta structura ajungeau, printr-o filiera secreta, la varfurile Rezistentei Nationale Anticomuniste, care se aflau in Zarka Aiudului, fiind supusi unui regim de exterminare. Acest mic ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni ucisi prin infometare.
Este eliberat in 1963, la termen.
Va lucra ca muncitor la diferite intreprinderi bucurestene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.
Dupa decembrie 1989 se implica active in toate actiunile desfasurate de vechii combatanti in Rezistenta, prin intermediul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. In 1993 devine membru al Partidului “PENTRU PATRIE”, in care avea sa depuna o activitate permanenta, pana in ultimile zile de viata.
Dupa nenumarate cereri adresate autoritatilor locale pentru primirea unui spatiu cat de mic in vederea desfasurarii activitatii, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de raspuns, un grup de initiativa alcatuit din Corneliu Suliman, Tica Tanasescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Misu Dumitrescu s.a., porneste la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forte. In aceasta batalie, nea Costica Tanasescu a avut un rol esential, donand Partidului terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Nu a fost batalie la care camaradul Tanasescu sa nu aiba un aport deosebit.
Desi viata ii rezervase foarte multa suferinta, era dominat permanent de dragoste, pe care o revarsa asupra celor din jur. Plin de daruire, era mereu prezent cu ajutorul sau acolo unde era nevoie. In ciuda sobrietarii ce-l caracteriza, era stapanit de un spirit tineresc. Participa laolalta cu tinerii camarazii, deopotriva, atat la actiunile organizate, cat si la nunti, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tica activa in Organizatia Bucuresti in cadrul unui grup constituit aproape in totalitate din tineri.
Modest si plin de dragoste, asa s-a stins in zorii unei zile de primavara, dupa o scurta suferinta, in Spitalul "Victor Babes" din Bucuresti, cand florile din gradina sa, la care tinea atat de mult prinsesera a se deschide. De acum doar sufletul sau chinuit si bun se va mai bucura de ele, in drumul catre Vesnicia spre care a nazuit mereu.
Dumnezeu sa-l odiheasca in pace !
