VOTEAZA REZISTENTA NATIONALA ! Expresia politica a Rezistentei Nationale Anticomuniste in campania electorala pentru alegerile din 1 iunie !

"Nimic pentru noi, Totul pentru Tara!"

Sub deviza "DREPTATE SI CREDINTA!", militantii "PENTRU PATRIE" lupta pentru a ocupa functii in administratia publica locala din mai multe judete si localitati.
Sprijina-i, caci sunt tot ce are mai curat aceasta tara! Nu dorinta de a primi functii sau privilegii îi mânã în aceasta lupta, ci numai nemarginita dragoste de Tara, credinta in Dumnezeu si Neamul Romanesc. Nu pentru noi, ci PENTRU PATRIE! Pentru a promova de acolo, de la nivelul deciziilor, valorile national-crestine.

Iata judetele si localitatile unde lupta oamenii nostri:

Candidatii PPP pentru functia de consilier în consiliile judetelor: Suceava, Neamt, Bacau, Galati, Braila, Prahova, Dambovita, Dolj, Arad, Bihor, Alba, Cluj, Sibiu si Consiliul General al Municipiul Bucuresti.
Candidatii PPP pentru functia de consilier in consiliile locale: Straja, Horodnic, Siret, Radauti (jud. Suceava), Iasi, Piatra Neamt (jud. Neamt), Bacau, Zemes, Buhusi (jud. Bacau), Galati, Braila, Ploiesti, Valea Calugareasca (jud. Prahova), Targoviste, Potlogi (Dambovita), Craiova, Podari (Dolj), Turnu Ruienii, Bocsa (Caras-Severin), Arad, Paulis, Sintea Mare, Simand (jud. Arad), Alba Iulia, Cluj-Napoca, Sibiu, Bucuresti – Sector 1, Sector 2, Sector 3, Sector 4, Sector 5, Sector 6.
Candidatii PPP pentru functia de presedinte al consiliului judetean: Constantin Norocel Stoica (jud. Prahova), ing. Dr. Virgil Teodorescu-Capris (jud. Bihor) si av. Coriolan Grigore Baciu (jud. Alba).
Candidatii PPP pentru functia de primar: la Municipiul Bucuresti – prof. Univ. Dr. Ion Brad, la Sectorul 4 – Ioana Dobrescu, la Sectorul 5 – Dan Stanescu iar la Sectorul 6 – Dan Georgescu.

VOTEAZA SI TU PARTIDUL "PENTRU PATRIE"
www.pentrupatrie.ro
CU DUMNEZEU INAINTE !
Florin Dobrescu

Fundatia “George Manu” si Partidul "Pentru Patrie" a protestat impotriva mentinerii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov

Circa 100 de membri si sustinatori ai Fundatiei “Prof. George Manu” au manifestat sambata, 12 aprilie 2008, in Piata Universitatii din Bucuresti impotriva mentinerii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov in teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru.

Florin Dobrescu, secretarul general al Partidului “Pentru Patrie” s-a adresat celor prezenti, exprimandu-si satisfactia fata de pozitia Romaniei in noul context geopolitic, confirmata in timpul Summitul NATO de la Bucuresti, acela de pivot al stabilitatii geostrategice in zona Marii Negre, context deosebit de favorabil unei apropieri reale a Bararabiei de Patria-Mama. Dobrescu a afirmat ca pactul incheiat in 1939 de cei doi criminali – Stalin si Hitler – este nul de drept, iar mentinerea consecintelor sale trebuie sa fie consfintita de actualii conducatorii ai lumii. “Nu vom renunta niciodata la drepturile noastre asupra pamantului dintre Prut si Nistru”, a spus Florin Dobrescu, care a rememorat jertfele date de poporul roman in gulagul sovietic, in inchisorile comuniste si in rezistenta anticomunista din munti.

Profesorul Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu”, unul din liderii Rezistentei Nationale Anticomuniste si detinut politic timp de 22 de ani, afisand un spirit mai degraba tineresc, in ciuda varstei de 93 de ani, si-a manifestat indignarea cu privire la lipsa de receptivitate a societatii romanesti fata de o manifestare cu atare semnificatii nationale. D-sa si-a afirmat insa nadejdea in puterea lui Dumnezeu, care se va indura de poporul roman, in ciuda apatiei manifestate in societatea noastra, si va crea cadrul favorabil unitatii natiunii romane de pretutindeni.

Doctorul Iosif Niculescu, la randul sau fost detinut politic anticomunist, a sustinut drepturile romanesti asupra provinciei Basarabia, invocand atat argumente de ordin istoric, cat si de drept international. Doctorul Niculescu a afirmat ca asezarea poporului roman in aceasta zona si functia sa de pavaza a civilizatiei europene in fata invaziilor spiritului asiatic apartin vointei divine, d-sa condamnand testamentul expansionist al lui Petru cel Mare, continuat de comunismul sovietic, prezentand ca ridicola pretentia imperialismului rus de a crestina o Europa care era deja crestina de 1000 de ani.

Cei prezenti la manifestatie au scandat: “Basarabia – pamant romanesc!”, “Jos cizma de pe Basarabia!” si “Unitate nationala!”. Tineri dar si veterani ai luptei nationale anticomuniste au purtat drapele tricolore si bennere pe care erau scrise lozinci contra mentinerii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov.

Relatare: Florin Dobrescu

"CA O LACRIMA DE SANGE A CAZUT O STEA" - a mai murit un luptator

In dimineata de 17 martie 2008 a trecut la Cele Vesnice camaradul nostru CONSTANTIN TANASESCU, membru fondator al Partidului “PENTRU PATRIE”, caracter integru, de o moralitate ireprosabila si o daruire iesita din comun.

Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

A urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (devenita mai tarziu Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator. In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani.

In noptile de 3-6 septembrie 1940 participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.

Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.

Dupa instaurarea regimului comunist, participa, impreuna cu alti camarazi din Bucuresti, la constituirea unei organizatii de rezistenta, in scopul subminarii dictaturii rosii si declansarii unei actiuni armate de sustinere a fortelor Occidentale, in cazul declansarii de catre acestea a unei ofensive antisovietice.

In urma arestarii curierei grupului de rezistenta si anchetarii acesteia, in 1948, sunt arestati de Securitate toti membrii structurii. Constantin Tanasescu este anchetat personal de calaul bolsevic Nicolski. Este condamnat la 15 ani de detentie grea, pe care ii executa trecand prin mai multe inchisori: Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti etc..

In inchisoare continua sa activeze in cadrul Ajutorului legionar, desfasurat la Aiud, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant legionar. Alimentele stranse de detinutii din aceasta structura ajungeau, printr-o filiera secreta, la varfurile Rezistentei Nationale Anticomuniste, care se aflau in Zarka Aiudului, fiind supusi unui regim de exterminare. Acest mic ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni ucisi prin infometare.

Este eliberat in 1963, la termen.

Va lucra ca muncitor la diferite intreprinderi bucurestene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.

Dupa decembrie 1989 se implica active in toate actiunile desfasurate de vechii combatanti in Rezistenta, prin intermediul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. In 1993 devine membru al Partidului “PENTRU PATRIE”, in care avea sa depuna o activitate permanenta, pana in ultimile zile de viata.

Dupa nenumarate cereri adresate autoritatilor locale pentru primirea unui spatiu cat de mic in vederea desfasurarii activitatii, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de raspuns, un grup de initiativa alcatuit din Corneliu Suliman, Tica Tanasescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Misu Dumitrescu s.a., porneste la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forte. In aceasta batalie, nea Costica Tanasescu a avut un rol esential, donand Partidului terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Nu a fost batalie la care camaradul Tanasescu sa nu aiba un aport deosebit.

Desi viata ii rezervase foarte multa suferinta, era dominat permanent de dragoste, pe care o revarsa asupra celor din jur. Plin de daruire, era mereu prezent cu ajutorul sau acolo unde era nevoie. In ciuda sobrietarii ce-l caracteriza, era stapanit de un spirit tineresc. Participa laolalta cu tinerii camarazii, deopotriva, atat la actiunile organizate, cat si la nunti, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tica activa in Organizatia Bucuresti in cadrul unui grup constituit aproape in totalitate din tineri.

Modest si plin de dragoste, asa s-a stins in zorii unei zile de primavara, dupa o scurta suferinta, in Spitalul "Victor Babes" din Bucuresti, cand florile din gradina sa, la care tinea atat de mult prinsesera a se deschide. De acum doar sufletul sau chinuit si bun se va mai bucura de ele, in drumul catre Vesnicia spre care a nazuit mereu.

Dumnezeu sa-l odiheasca in pace !

Florin Dobrescu

FONDUL DOCUMENTAR "MIRON PATRAUCEAN" - STRAJA, JUD. SUCEAVA

Miron Pătrăuceanu, din comuna Straja, fostul județ Rădăuți (azi Suceava), ţăran bucovinean, om de o statură morală ireproşabilă, liderul garnizoanei legionare din Straja Rădăuţilor având şi gradul de instructor legionar, a făcut parte după 1945 din structurile de Rezistență anticomunistă din Bucovina, sub conducerea şefului de județ, avocat Vasile Cârciu. Persecutat, arestat şi anchetat pentru această activitate, ca şi pentru faptul de a fi fost primar în Straja în timpul guvernării naţional-legionare, 1940-1941, Miron Pătrăuceanu nu a dezvăluit la anchete locurile unde ascunsese mai multe documente considerate de regimul totalitar ca fiind corpuri delicte.
De-abia după 1990, aşadar ulterior morții lui Miron Pătrăucean, nepotul său, Dorin Pătrăucean a găsit întâmplător, într-un stup dezafectat, mai multe fotografii, cărți poştale şi alte documente interbelice, care astăzi pot constitui piese de muzeu.O altă parte, mai mică, a arhivei bunicului sau a fost găsită între draniţele acoperişului casei. (Prezentăm câteva din aceste materiale, pe care condițiile improprii ale ascunzătorilor le-au degradat în mod serios.)

Prima imagine este o carte poştală propagandistică, reprezentând pe Corneliu Z. Codreanu (toamna lui 1940). Cea din dreapta ei este o fotografie ce imortalizează ceremonia sfinţirii "Izvorului legionarilor" din Straja Rădăuţilor, clădit prin munca voluntară a acestora. Ceva mai jos - o carte poştală de propagandă electorală din 1937, a Partidului "Totul pentru Ţară", reprezentând pe Generalul Cantacuzino, preşedintele acestui partid.
Imaginile următoare reprezintă un buletin de vărsământ al instituţiei "Ajutorul Legionar" (toamna lui 1940) şi o felicitare de Paşti din 1937, cu o imagine de la funeraliile lui Moţa şi Marin. In fin, ultima imagine imortalizează o manifestaţie politică dintr-un sat bucovinean, în timpul guvernării legionare (1940). Interesant ca, deşi a făcut obicetul a numeroase arestări şi anchete specifice Securităţii, Miron Pătrăucean nu a dezvăluit niciodată ascunzătorile acestor documente şi ale multor altora pe care le-a tăinuit.

GÂNDURI LA CAPĂT DE DRUM

Ion GAVRILĂ-OGORANU
16 aprilie 2006

Când am intrat în Lupta Anticomunistă, cu 60 de ani în urmă, nu ne-a trecut niciodată prin minte ca după alungarea comunismului să punem drept condiţie să conducem cei care am luptat. Unii chiar au scris acest lucru în testamentul lor. Astfel, cei doi colonei şefi de garnizoană în Cluj şi Târgu-Mureş au scris aşa: "dacă nu vom birui, ne vom asuma riscul acţiunii noastre fără să băgăm vină cuiva; dacă vom birui, îndată după victorie, ne vom retrage şi vom lăsa poporului român să-şi aleagă calea şi conducătorii".
Acelaşi lucru l-a scris şi maiorul Dabija şi alţii. Aceasta a fost o constantă a Luptei Anticomuniste. Nu pentru putere ne-am luptat, ci pentru libertatea şi demnitatea poporului român. Din păcate, nici măcar 10% din cei care am pornit lupta nu au trăit să vadă căderea comunismului. Aceeaşi atitudine au avut-o şi cei care au suferit în închisoare. Nici ei nu au socotit un drept al lor de a conduce ţara după ce vor ieşi din închisoare, ci aveau credinţa că poporul român eliberat va şti să îşi creeze noul drum.Din păcate, cei care au pus mâne pe putere erau tot emanaţii vechiului sistem comunist. Şi astfel, de 16 ani‚ ţara se duce din an în an, din lună în lună, din zi în zi tot mai spre fundul prăpastiei.
Dintr-o ţară cu o industrie dezvoltată, făcută cu mari sacrificii şi mari renunţări (foame, cozi, frig) care putea da de lucru tuturor, a fost vândută pe nimic sau a fost distrusă. A încăput pe mâna cercurilor financiare internaţionale ca: Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional care ne-au cerut privatizarea sau distrugerea unităţilor economice altădată prospere. De exemplu: ni s-a cerut şi am distrus Comtim-ul ca să se construiască tot cu banii lor altul în Ungaria.
Pe plan spiritual, poporul a rămas la fel de apatic ca şi în comunism, uşor de manevrat şi de dirijat, gata să răspundă tuturor influenţelor nefaste. În schimb, noţiuni necunoscute în rândul poporului nostru, ca homosexualitatea (sodomia) îşi fac tot mai simţită prezenţa şi activitatea iar posturile de radio şi tv s-au transformat în trâmbiţe ale unor forţe care doresc pe faţă distrugerea valorilor. Creştinismul începe să fie pus la zid şi făcut răspunzător pentru relele din ţară.

Dragostea de ţară, spiritul de sacrificiu sunt noţiuni necunoscute, nici chiar cel al unei minime solidarităţi naţionale.
Conducătorii care s-au perindat au făcut tot ce au vrut. Prin demascările pe care şi le fac politicienii ne dăm seama de ce "marfă de calitate" a ajuns să ne conducă ţara.
Consecinţă? Milioane de români au luat drumul exilului executând trebu-rile grele şi de multe ori murdare ale europenilor, iar cei rămaşi nu au locuri de muncă şi nici perspectiva unei remedieri. Se observă îndreptarea spre un faliment total al economiei româneşti.
Cine portă vina pentru toate acestea? Înainte de a găsi vinovaţii, să ne gândim la datoria celor care ştiau cum trebuie să arate ţara noastră. Este adevărat că cei care ştiau aceste lu-cruri erau bătrâni, bolnavi şi doar foarte puţini din cei care au început această luptă cu 60 de ani în urmă.
Între cei bătrâni şi obosiţi a apărut şi ideea că noi ne-am făcut odată da-toria şi trebuie ca alţii să preia ştafeta. Dar alţii nu erau.
Printre foştii luptători şi persecutaţi politic s-a răspândit repede concepţia că nu trebuie să ne angajăm în viaţa politică, pentru că politica este un lucru murdar, iar pentru a ne menţine curăţia de altădată trebuie să ne men-ţinem departe de ea. Trebuie să ne îndreptăm numai în direcţia spirituală, rămânînd să ne mântuim sufletul personal, să facem binele în jurul nostru, menţinându-ne în izolare de ceea ce se întâmplă în jur, iar unii au mers până la a predica absenteismul la vot, lăsând astfel loc liber tuturor aventurierilor din Tară şi străinătate în viaţa politică şi economică a ţării.
Salvarea României nu va veni din actualul joc politic unde îmbogăţiţii şi baronii zilelor noastre s-au înstăpânit şi şi-au creat baze de neclintit, chiar dacă între ei se luptă pentru putere.
Dacă privim în istoria României moderne, salvarea ţării a pornit totdeauna în cazuri de dezastru din rândul unor tineri care au renunţat de bună voie la o viaţă tihnită, îmbogăţită şi putredă. S-au unit, şi-au pus forţele în slujba patriei şi au creat România liberă şi independentă.
La baza a ceea ce s-a clădit în secolul XIX au stat sacrificiile şi lupta generaţiei lui Bălcescu, Alecsandri, Kogalniceanu, Bolintineanu şi alţii.
Din unirea eforturilor de la începutul secolului trecut a rezultat România Mare. După primul război mondial, tineretul României a încercat din nou ceva asemănător, pe timpul generaţiei studenţilor din 1922 şi mai târziu, a mişcării legionare.
Sute şi mii de tineri au renunţat la o viaţă tihnită şi cu satisfacţii personale în vederea constituirii unei Românii demne şi în primul rând temătoare de Dumnezeu.
Forţe străine din ţară şi din exterior s-au coalizat pentru distrugerea acestei tendinţe a tinerimii române.
Trei dictaturi au reuşit să distrugă acest vis al ţării noastre, al poporului român.
Istoria ne arată că nicăieri un popor nu s-a ridicat decât din sacrificiul şi entuz8asmul unor tineri. Nici poporul român nu va ieşi din mocirla în care se află decât din unirea eforturilor celor care cred în valorile morale generatoare de viaţă: creştinism adevărat şi nu de formă, renunţări la viaţa tihnită şi fără idealuri, dragoste între toţi cei ce sunt în stare să lupte pentru demnitatea şi dezvoltarea morală şi materială a poporului nostru.
Sunt în ţara noastră astfel de oameni?
Sunt, chiar dacă puţini. Trebuie numai să îşi dea mâna, să renunţe la orgolii şi să pornească pe drumul pe care alţii l-au urmat şi au plătit cu tinereţea şi chiar cu viaţa.
Şi viaţa politică nu este murdară în sine, dacă înţelegem prin politică punerea în mişcare a tuturor eforturilor pentru realizarea unui scop comun, nobil şi benefic pentru ţară.
Chiar dacă nu s-ar ajunge la guvernare, ar putea avea un cuvânt greu în destinul ţării.
De la Revoluţie partidul lui Marko Bela (UDMR) guvernează România doar cu cele 5% din voturile ţării pe care le deţine.
Este nevoie de un partid nou, al celor care pot lupta şi sacrifica pentru ţară.
Am pornit acest partid cu câţiva ani în urmă, cu bătrânii de altădată ce au trecut prin închisori şi lupte, cerînd şi altora să ni se alăture. Suntem singurul partid din România care ne-am zidit sediul cu mâna noastră şi care n-am apelat la vreun ajutor din partea cuiva. Este vorba de Partidul „Pentru Patrie”. Nu avem pretenţia să monopolizăm dragostea de ţară, suntem gata să lucrăm alături de toţi aceia care au aceleaşi idealuri ca şi noi.